Adrian Nastase se reinventeaza. Fie ca este vorba doar despre imaginea sa, fie ca e rezultatul unui proces mai adanc, Adrian Nastase isi speculeaza din plin conditia de unic mare corupt condamnat in cei 23 de ani de democratie postdecembrista.
Este cred momentul in care nu doar el, ci si multi altii ar trebui sa se intrebe daca si ce sanse mai are fostul premier sa revina in politica la cel mai inalt nivel.
In timp ce descopera virtutile solitudinii, isi trece in revista prietenii adevarati si exerseaza ideile cu adevarat mari ale spiritului, fostul premier trimite, din cand in cand, cate o epistola, adresata ori studentilor, ori fostilor colegi, sau scrie pe propriul blog reflectii despre viata si moarte, putere si politica, inteligenta si arta razboiului.
Ar putea fi semnele unei schimbari autentice, ar putea fi doar o alta fata a unui personaj prea imbatranit in ceea ce a fost mereu sau, cel mai probabil, este doar manifestarea orgoliului urias al unui fost mare politician al Romaniei, care stie prea bine ca nu va mai fi niciodata ceea ce a fost odata. Dar, dincolo de calculele aplicate ale lui Nastase in legatura cu viitorul sau, ori lipsa lui, mediatiile sale din celula de la Jilava, despre viata politica cotidiana, merita toata atentia.
In primul rand pentru ca ele surprind extrem de bine particularitatile momentului politic actual. Dincolo de frustrarile vizibile, de indemnul si mobilizarea la lupta ce transpare din scrierile sale - mai cu seama in ultima postare de pe blog, unde isi atentioneaza colegii in legatura cu greselile din trecut, pe care ar putea sa le repete, daca nu sunt atenti - Adrian Nastase rosteste si un mare adevar care, se pare, inca nu a fost pe deplin inteles de niciun lider al USL.
"Vreau sa le reamintesc - in principal - colegilor mei - un lucru important - nici americanii si n