Aşa cum am precizat în intervenţia Sincronizarea Institutului Cultural Român (13 septembrie 2012), având în vedere misiunea de a promova cultura română în lume, Institutul Cultural Român pune accente noi pe producerea de valori, pe articularea de proiecte de evoluţie a ţării noastre, pe o înţelegere cuprinzătoare a culturii, pe sprijinirea activităţilor generatoare de înnoiri în cunoaștere, viziune, modalităţile de expresie, pe valoarea experimentelor şi operelor şi sprijinirea personalităţilor, pe etalarea diversității şi bogăţiei culturii române dezvoltată în respectul legalităţii, democraţiei şi demnității umane, în cadrul unui sănătos pluralism al abordărilor şi al unui dialog lărgit al culturilor.
Institutul Cultural Român nu este aservit vreunei grup, ci servește interesul public. Resursele sale nu sunt rezervate cuiva, ci trebuie să devină accesibile oricui proiect ce trece competiţia. Institutul Cultural Român trebuie sincronizat, în continuare, iar unul dintre aspectele sincronizării este asigurarea de şanse pentru cei care creează în diferite locuri din ţară. În acest sens, organizarea de filiale ale Institutului Cultural Român în provinciile istorice ale ţării este un pas important.
Activitatea Institutului Cultural Român se desfăşoară sub autoritatea Senatului României şi este reglementată de Legea nr. 356 din 2003, cu amendamentele ulterioare rezultate din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 27 din 2012 şi din iniţiativele comisiilor parlamentare şi ale Institutului Cultural Român.
În respectul reglementărilor, începe constituirea filialelor Institutului Cultural Român în centre culturale ale provinciilor istorice ale României. Prin „filială" înţelegem o unitate, cu sediu, personal şi echipamente proprii, organizată pe baza unui acord de cooperare scris între Institutul Cultural Român, conducerea acelei unită
