Un cinic observator al vietii publice din Romania si un “player” pentru mai multe grupari si partide in mai multe circumstante imi spunea candva ca presa trebuie tratata precum tratezi un card de gaini in clipa in care le arunci un pumn de graunte – ei vor ciuguli acolo unde le-ai aruncat grauntele (citeste informatiile, stirile “senzationale”, “fiindca nici nu stiti ce pierdeti!”) pana data viitoare cand arunci grauntele mai incolo si tot asa. Esential este sa hranesti mereu si sa arunci cu grauntele aproximativ in zona in care vrei sa stea cantonati.

Pezevenghiul Dan Diaconescu a chemat intreaga presa din Romania intr-un hotel sa le mai spuna continuarea episodului 15 bis cu Olcthim – Elodia. Nu a dansat nimeni pe masa din studio, in schimb s-a dansat intr-un mod mai subtil, cu informatii incredibile, relatate in tocmai, fara a fi verificate de corpul jurnalistilor. A fost de fata si un aparent respectabil englez care speakuia corporate British pentru bizonii mioritici. Una dintre afirmatiile cele mai simpatice folosite de Dan Diaconescu a fost prezenta lui Anthony Seddon, care ar reprezenta acest stalp de incredere in actiunile lui Dan Diaconescu, aceasta pavaza impotriva autoritatilor statului, aceasta imensa, speciala si atotputernica firma de avocataura de la Londra. In fond, la o simpla cautare pe Google – ca nu degeaba exista in UK The Law Society, care prezinta pe toti cei care au licenta- lucrurile stau pe dos:

http://www.lawsociety.org.uk/find-a-solicitor/?view=lawfirmdetails&orgid=439574&searchType=L

Avocatul este parte dintr-o firma de avocatura cu exact 5 avocati, din care doi directori – iar el este unul dintre cei doi. Cel care a fost cica platit pentru specializare in management si ar urma sa aibe in grija Oltchimul isi trece in listingul de la Law Society urmatoarele specializari: litigii comerciale si civile, insolventa si falim