Vuietul creşte ca la zidul morţii. Până la demenţă. Îţi explodează rateurile controlate sub geam când sari ca disperatul crezând că vreun Dorel a buşit ţeava de gaze şi ai mierlit-o. Îţi trezeşte copilul în urlete, îţi vezi blocul în aer. Groaza vine de la motocicletele cu ţeava spartă. Nu te mai obsedează spaima de cutremure, ci groaza că la două noaptea motoarele turate isteric te omoară-n somn. Bucureştii sunt terorizaţi de ţevile tăiate cu pricepere şi tembel astfel ca zgomotul să spulbere suta de decibeli, pragul suportabil fiind la 50. Poliţia nu face nimic, cretinii cu ţeava tăiată le fac şi lor creierii pulbere. E drept, în Bucureşti nu se claxonează. Dar ţevile de eşapament sparte te umplu de spume. Ziua dar mai ales noaptea trebuie să le suporţi "rahaturile" lor de motoare, modificate ca să le urle cilindrii în cască. Lumea e neputincioasă, în judecată nu-i poţi da, aşa că demenţii fac legea.
Jurnalul Naţional începe o campanie pentru civilizarea imbecililor iresponsabili, pentru abolirea ţevilor care ne zguduie moralul.
________________________________________
Vitezomanul Gică, cel cu ţeava spartă mică
Mi-am jurat că dacă-l prind pe motociclistul ăla care-şi ambalează motorul la cele mai nepotrivite ore din zi şi mai ales din noapte, din cauza căruia sunt nevoită să dorm, în plină vară, cu geamul închis, mi-am jurat că dacă-l prind dat jos de pe motor îl bat de-i sună apa-n cap. Îi iau casca şi-i trag cu ea în cap până zăpăceşte. Acuma, totul e să-l mai şi identific. Ieri era cât pe ce să-l prind. Mergea pe bulevard doar pe roata din spate şi făcea un zgomot infernal. Ştii ce-i aia infernal, n-are rost să insist, sunt sigură că ştii. Adică, să vorbesc ca specialiştii, orice depăşeşte 50 de decibeli devine zgomot.
O doamnă şi mai stresată ca mine mi-a zis că, după ce că stă deasupra clubului Bellagio, unde se dixtre
