Instalarea rachetelor nucleare sovietice in Cuba a creat, in urma cu 50 de ani, cea mai grava criza din perioada razboiului rece, cand omenirea a scapat de apocalipsa nucleara doar "prin noroc", afirma protagonistii acestei confruntari, scrie AFP.

Timp de decenii, "criza rachetelor" a fost prezentata ca fiind un episod gestionat de mana de maestru a presedintelui american John F. Kennedy, un caz de studiu.

Aceasta criza a mai avut un efect: a convins liderii celor doua mari puteri mondiale de necesitatea unui canal direct de comunicatie, care a dus in 1963 la crearea "telefonului rosu".

Secretarul american de stat Hillary Clinton nu a ratat ocazia de a compara gestiunea promovata de Kennedy cu atitudinea administratiei Barack Obama in fata dosarului nuclear iranian.

Dar deschiderea arhivelor sovietice si americane arata o realitate mult mai prozaica: cele 13 zile din octombrie dezvaluie dificultatile lui Kennedy si ale omologului sau Nikita Hrusciov in controlarea inlantuirii evenimentelor.

Ingrijorat de intarzierea sovieticilor in materie de armament strategic si de amenintarile pe care Statele Unite le faceau sa planeze asupra revolutiei cubaneze, numarul unu al URSS a decis in mai 1962 trimiterea a peste 40.000 de oameni si zeci de rachete nucleare pe insula, asigurand americanii ca nu se pune problema de a se amplasa armament ofensiv in Cuba.

Doar prin sansa unor fotografii realizate de un avion-spion U-2 liderii americani au descoperit in 16 octombrie prezenta rachetelor. "Sentimentul care domnea era de soc si neincredere", marturisea Robert Kennedy, fratele presedintelui.

Surpriza strategica a fost totala. Ea a fost insa precedata de numeroase rapoarte oferite CIA de agenti cubanezi - 882 doar in lune septembrie, potrivit lui Michael Dobbs, autorul cartii "One minute to midnight" - car