Ce se intampla daca va apuca o dorinta nestapanita de a va satisface nevoile fiziologice si nu sunteti acasa, ci hai-hui prin Bucuresti?
Aveti mai multe variante posibile: dati fuga acasa, unde sunteti in siguranta si obisnuit cu baia proprie, sau scotociti in telefon dupa numarul unui prieten a carui locuinta sau loc de munca se afla prin apropiere, va refugiati intr-o cafenea, restaurant sau alt local de alimentatie publica si sperati ca nu se prinde nimeni ca nu sunteti client, sau cautati un McDonald's, cumparati ceva ieftin si apelati la codul de intrare in toaleta, scris pe bon.
Ar mai fi varianta de urgenta: sa intrati intr-o scoala sau universitate si sa spuneti celui de la poarta ca sunteti ori student, ori parinte de student sau elev si sa rezolvati problema.
O alta posibilitate, mai riscanta, ce-i drept, pentru simtul olfactiv, ar fi cautarea unei toalete publice. Sa nu exageram, toalete publice inca exista. Numai ca... ori sunt inchise, ori nu vrei sa intri fara masca de gaze si, spre deosebire de suratele lor din tari straine, nu isi merita numele de toaleta publica.
Exista si toaletele ecologice din parcuri, puse din loc in loc. Cele recomandate sunt cele de pe aleile mai putin umblate, altfel pe cele din zone mai traficate le simti de la o posta.
Numite initial toaletele "inteligente", adica cele dotate cu apa, sapun si sisteme automate de spalare si deschidere a usilor, acestea sunt prea rare si ocazional gasesti pe ele un afis "nu functioneaza" sau "n-are apa".
Dupa anul 1990, toaletele publice au fost date in administrare/exploatare catre diverse administratii/institutii: Administratiile Domeniului Public ale sectoarelor, Administratia Strazilor, Administratia Lacuri, Parcuri si Agrement Bucuresti, Administratia Pietelor.
In iunie 2012, Primaria Capitalei a semnat un
