Pe o vreme câinoasă, de toamnă, plaja Tuzla, ultimul colţ de rai de pe litoral, este în stăpânirea pescarilor. Vreme de câteva săptămâni, ei au devenit oameni ai uscatului. Încearcă să cârpească plasele pescăreşti pe care furia mării le-a făcut zdrenţe. Le-au întins cât e plaja de mare. De fapt, ce-a mai rămas din ea: constructorul care trebuia să consolideze malul a trântit exact în mijlocul nisipului un brâu de piatră. Şi aşa l-a lăsat.

Pescarii spun că le ia cam două săptămâni să repare plasele, timp în care ei nu câştigă nici un leuţ. Dar nu par să se grăbească. În timp ce bagă acele mari printre ochiurile de avă stau la poveşti pescăreşti. Cei mai tineri ascultă cu sufletul la gură aventurile lor de pe mare. Câţiva căţei flămânzi le dau târcoale tot sperând la vreo coadă de peşte. Nici să latre nu mai au putere. În aşteptarea unei prăzi se mulţumesc să miroasă plasele de pescuit. Adorm cu botul pe labe, de plictiseală.

„Nu au ce să caute cizme de pescar la Gura Portiţei!"

Majoritatea pescarilor sunt oameni ai deltei, din Gura Portiţei. De ce-au plecat din deltă, patria peştelui, şi-şi caută norocul la Marea Neagră? „Nu au ce să caute cizme de pescar la Gura Portiţei a spus domnul Năstase. Acolo vin americani, francezi şi nu e voie să se vadă cizme de pescar", se plânge Vasile Leah din Jurilovca. Aşa se face că au plecat la marea cea mare să-şi caute norocul. Acum, lucrează pentru o firmă din zonă: jumătate din ce prind e al lor. Şase pescari împart două bărci. Nu întotdeauna marea e darnică să-şi dea din bogăţiile ei pescarilor. Apoi, clienţii strâmbă din nas la hamsii şi cer pescarilor mai mult stavrid şi lufar. Nu de puţine ori pescarii au aruncat în mare toată hamsia prinsă pentru că nu au avut doritori. Ne arată mâinile: degetele mari sunt deformate, umflate. Mai demult, a fost înţepat de vulpea de mare. A avut dureri foarte mari, dar