Mecanism de finanțare a unui sistem public de sănătate deficitar, taxa clawback amenință să provoace disfuncțiuni majore în industria farmaceutică din România
Taxa clawback amenință să provoace disfuncții majore în industria farmaceutică din România, cei mai afectaţi fiind însă pacienţii, cu acces limitat la tratament.
Sistemul clawback, introdus prin OUG nr. 104/2009 și revizuit ulterior prin OUG nr. 77/2011, se aplică în industria farmaceutică pentru medicamentele decontate în sistemul public de sănătate. Prin acest mecanism, se dorește ca deținătorii autorizațiilor de punere pe piață sau de comercializare a medicamentelor din România să contribuie, într-o manieră sustenabilă, la finanțarea unor cheltuieli de sănătate, asigurându-se astfel suplimentarea surselor de finanțare necesare funcționării sistemului public de sănătate.
Aplicarea taxei clawback, așa cum a fost instituită de OUG nr. 104/2009, a fost de la început problematică, generând o serie de dificultăți cauzate de neclaritățile privind nu doar plătitorul taxei, ci și modalitatea de calcul al acesteia. În perioada 2009-2011, administrarea acestei taxe a căzut în sarcina Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS), ANAF preluând gestionarea sa începând cu 1 octombrie 2011.
În august 2012, Guvernul României a publicat noi reglementări (ex. OG nr. 17/2012), potrivit cărora persoanele care datorează taxa clawback pentru perioada cuprinsă între trimestrul IV al anului 2009 și trimestrul III al anului 2011 beneficiază de anularea penalităților de întârziere aferente taxei neplătite, dacă îndeplinesc cumulativ anumite condiții. Deși actul normativ nu instituie o obligație de plată, ci doar acordă o facilitate fiscală, jucătorii din industria farmaceutică au văzut prin acest act posibilitatea regularizării sumelor de plată datorate și aducerea la zi a sumelor restante din anii 200