- Politic - nr. 197 / 10 Octombrie, 2012 Urmaresc de mult timp actiunile publice, mai mult sau mai putin politice, ale domnului Viktor Orbán. De la el de acasa, si de la noi, din Romania. Cele mai multe dintre ele au fost si sunt in continuare jignitoare sau de-a dreptul provocatoare. Vine aici cand doreste – ceea ce in fond nu ar fi condamnabil, daca s-ar comporta potrivit statutului pe care-l are si regulilor diplomatice – dar sa te jigneasca si sa te provoace la tine acasa... Parca e prea mult, totusi. Or, in asemenea situatii, ar trebui sa se manifeste consens si solidaritate. La asta se asteapta poporul roman, lovit (inca o data) in demnitatea lui, si mai ales cei care au inca vie in constiinta lor prigoana maghiara din alte timpuri istorice nu prea indepartate. Insa meschinaria si mizeria politica ce se practica, aici si acum, nu lasa loc unor asemenea atitudini, si, drept urmare, asemenea personaje se simt incurajate in manifestarile lor vadit ostile statului roman. Si asta in timp ce atitudinile de curaj si demnitate nationala din partea unor membri ai clasei politice romanesti sunt tot mai rare, intarziate sau chiar inexistente. Poate ca, tocmai de aceea, ar trebui sa ne amintim - ca sa stim la ce sa ne mai asteptam - cateva dintre afirmatiile discutabile, cele mai vizibile si mediatizate, ale lui Viktor Orbán. Un personaj care a inceput sa ingrijoreze in ultimul timp - cam tarziu, dar tot e bine - intreaga Europa, si chiar pe jandarmii mondiali, "vigilentii” aparatori americani ai democratiei si pacii mondiale. 16 februarie 1996 (Budapesta) A avut loc prima reuniune al Clubului pentru politica externa al FIDESZ. "Politica ungara fata de tarile vecine, cat si fata de minoritatile maghiare este falimentara (...), declara cu aceasta ocazie Németh Zsolt, vicepresedinte FIDESZ. Este cazul sa se puna capat pasivitatii diplomatiei ungare, aflata intr-o continua