Mihai Razvan Ungureanu l-a umilit, fara discutie, pe Mihai Gadea la memorabila emisiune de la Antena 3. Asta a fost sentimentul general, gustul cu care majoritatea telespectatorilor au ramas dupa ce au vizionat infruntarea.

Cel mai probabil si cei doi combatanti au evaluat corect rezultatul final, chiar in timpul derularii emisiunii.

A fost un lucru care s-a vazut destul de clar pe fetele ambilor, pentru cine a avut ochi sa vada. Daca Gadea nu si-a putut ascunde nervii si incurcatura, Ungureanu nu si-a putut disimula satisfactia unui succes facil in fata unui combatant care nu are tot atatea ore in biblioteci.

Insa M.R. Ungureanu ar trebui de acum sa tina minte acel moment ca pe culmea succesului sau in viata politica. Punctul culminant al unei cariere care din chiar acel moment a inceput sa se tot prabuseasca.

Tot atunci, pentru cine a stiut unde sa priveasca, au iesit la iveala cateva pacate bizare ale unui om obisnuit, mai ales in ultimii ani, sa-i fie servit totul de-a gata. Functii in care a fost numit, privilegii pe care le credea eterne, dar mai cu seama impresia ca inteligenta-i da pe afara. S-a intamplat sa-i dea altele, mai degraba.

Mihai Razvan Ungureanu nu si-a putut ascunde mandria, aroganta si bucuria inciudata de a pune la colt, de a umili un jurnalist care fusese prins cu pantalonii in vine. Insa MRU a mai facut o greseala atunci - si-a aratat limitele, dincolo de abilitatea de a cita clisee de licean blazat.

In sfarsit, nu ar fi fost interesant de reluat tema, daca fostul premier nu si-ar fi dat din nou masura uriasei ipocrizii, nu si-ar fi expus aroganta bolnavicioasa.

De ce? Sa vedem doar cateva motive. Ce gaseste de cuviinta MRU sa raspunda tuturor acuzatiilor aduse de Mihai Gadea in ultimele saptamani? Nimic altceva mai bun decat apelul la trecut, adica la exact s