In ultimele luni s-a intetit o campanie de denigrare la adresa scriitorului Mircea Cartarescu. O gramada de neaveniti (carora, din pacate, li s-au alaturat si oameni de cultura veritabili, orbiti de pasiunile politice) au pornit un sir de atacuri la adresa celui mai tradus scriitor roman contemporan, in speranta ca astfel vor lovi, indirect, in activitatea de pina in prezent a Institutului Cultural Roman – si, bineinteles, in presedintele Traian Basescu.
Cititi intregul text pe blogul lui Radu Pavel Gheo.
Se pare ca nimeni nu e constient de mizeria in care risca sa arunce cultura romana in general si nici de raul pe care il poate provoca o asemenea campanie celui care este, in mod incontestabil, unul dintre marile nume ale literaturii romane din toate timpurile. si nu ma joc cu vorbele!
Lumea literara e, intr-adevar, o lume plina de orgolii. Dar ar trebui sa fim constienti ca raul provocat unuia dintre noi se va rasfringe asupra tuturor. Laturile nu sint selective, ci ii minjesc pe toti laolalta, acuzati si acuzatori.
Sa vorbim putin si despre acuzatii. Cea mai percutanta (in idiotenia ei) este aceea ca s-au cheltuit milioane de lei cu traducerea operei sale – si a altor autori, ca sa spunem lucrurilor pe nume pina la capat – din motive politice. Asa cum am zis, se incearca doar denigrarea urechista a activitatii ICR, despre care, ori de cite ori am vorbit cu oameni de cultura din strainatate, nu am auzit decit cuvinte de lauda.
Poate ar trebui sa reamintim celor care au uitat ca Mircea Cartarescu (ca sa luam cazul celui mai mediatizat si mai hulit scriitor) este liderul generatiei optzeci si ca, inainte de a fi tradus prin ICR, a fost tradus pur si simplu, pentru ca valoarea operei sale era deja recunoscuta peste hotarele tarii. Pentru cei curiosi sau neincrezatori, pe site-ul wikipedia.org se gaseste o lista cu aproximativ
