Vedeţi voi, în politică nu e tocmai indicat să fii băiat bun. Adică să fii om de echipă, să nu trădezi, să nu umbli cu bârfe, să nu bagi fitile, să nu îi sapi pe colegii tăi. Şi asta pentru că ajungi fix ca nenea Doru Damian, care nu a prins nici în acest an loc la masă, să mănânce şi gura lui o leafă de parlamentar, timp de patru ani.

Doru Damian a fost soldatul universal al PSD Brăila. Băiatul bun la toate, pe care astăzi îl umileai, iar a doua zi te puteai baza pe el. Disciplina deprinsă la şcoala de miliţieni i-a fost de un real folos lui Doru Damian în politică, el luându-şi în serios (uneori chiar prea în serios!) rolul de consilier local municipal. M-am întrebat de multe ori de ce îl ţine Bunea Stancu în partid pe Doru Damian. Iar răspunsul nu poate fi decât unul singur: cred că atunci când avea draci pe toată lumea, Stancu îl suna repede pe Damian, ca să aibă pe cine îşi descărca nervii. Asta îmi aduce aminte de fantasticul scurt-metraj românesc "Amatorul", din 2009, în care un tip angajat la un supermarket îşi suplimenta veniturile mergând după program la diverse persoane acasă pentru a fi jignit, umilit verbal şi înjurat de mamă, în schimbul unei sume decente de bani. Probabil că dacă nu ar fi fost prins cu munca de partid la PSD Brăila, Doru Damian ar fi trebuit să joace el rolul principal din "Amatorul".

După atâţia şi-atâţia ani în politică, omeneşte vorbind, Doru Damian ar fi meritat o candidatură într-un colegiu electoral, din partea USL (via PSD). Era o minim gest de recunoştinţă, de apreciere pe care Bunea Stancu ar fi putut să îl facă faţă de un nene care şi-a văzut de treaba lui, care a muncit pentru partid, care nu a dezertat la prima furtună. Acuma e adevărat că pe vremea când era director la Direcţia Muncii, mai avea puţin şi se lega cu lanţurile de scaunul ăla, da' a trecut mult de-atunci şi Damian nici c-a mai pupat