Erico Verissimo, "Noapte”, traducere de Micaela Ghiţescu, Editura Vivaldi (tel. 021/210.88.97), 158 pag.
Prozatorul brazilian Erico Verissimo (1905-1975) a putut fi citit la noi încă din anii comunismului datorită eminentei traducătoare Micaela Ghiţescu. Această doamnă aparent fragilă, a cărei viaţă a adunat de timpuriu multă suferinţă, nedreptate şi persecuţii din partea regimului dictatorial, a re-creat în româneşte opere valoroase din literatura de limbă portugheză, spaniolă, franceză, germană şi engleză - vreo 80 de volume până acum. (Asupra cărţii ei autobiografice Între uitare şi memorie, apărută zilele trecute, voi reveni.) Apreciat în ţara lui şi în lume drept cel mai bun scriitor brazilian al secolului XX, Erico Verissimo e originar din statul Rio Grande do Sul, în a cărui capitală, Porto Alegre, a locuit aproape toată viaţa (cu excepţia perioadelor când a călătorit prin America Latină, Europa, Orientul Mijlociu şi a anilor petrecuţi în SUA, într-o funcţie culturală.) Opera lui vastă cuprinde numeroase romane - între care capodopere sunt trilogia Timpul şi vântul, o saga a regiunii natale de la 1745 până în 1945, care rezumă toată literatura ei populară şi cultă, Domnul ambasador, o ficţiune puternic antitotalitară, şi Incident la Antares, o tragicomedie politică despre libertăţile fundamentale ale omului. Toate au apărut, mutilate de cenzură, până în 1989, şi în româneşte, şi se vindeau cu cozi la librării, căci satira dictaturii sud-americane rezona cu realitatea trăită de noi, cu abuzurile, teroarea, mizeria, minciuna propagandistică a regimului Ceauşescu. Condamnarea viguroasă de către Verissimo a oricăror forme de limitare a libertăţii de opinie, de expresie, a drepturilor omului dădea glas tăcerii noastre timorate şi ne bucura, dincolo de frumuseţea stilului şi construcţia impecabi