Imediat ce am primit misiunea, am realizat atât ridicolul ei, cât şi perenitatea reflexelor propagandistice ale regimului comunist. Pe scurt, puţin timp înainte de sumitt-ul NATO care urma să se desfăşoare la Bucureşti în luna mai 2008, una dintre acţiunile de sprijin ale Ministerului Apărării Naţionale a fost aceea de a trimite în şcoli şi licee câte un ofiţer care fusese în misiuni internaţionale în străinătate - deci era un personaj credibil - să le explice tinerilor adolescenţi care-i treaba cu NATO. Nu ştiu cine a fost cu ideea, dar era evident o reluare a vechilor tradiţii propagandistice ale PCR de prin anii 60, când eram eu pionier. Atunci erau trimişi prin şcoli şi licee în cadrul unor acţiuni pioniereşti sau uteciste cu prezenţa obligatorie bătrâni activişti din ilegalitate ai partidului să le povestească tinerelor vlăstare ale patriei cum luptaseră ei cu fasciştii şi cum înfruntaseră prigoana şi puşcăriile burghezo-moşiereşti în numele "idealurilor nobile ale comunismului".

De data aceasta era vorba despre idealurile nobile ale NATO şi de faptele noastre de vitejie şi umanitare de prin teatrele de operaţii unde fusese fiecare. Surprinzător, dar nu ni s-au dat nici un fel de guide-lines-uri şi nici alte indicaţii. Mulţi colegi nominalizaţi pe o listă întocmită iarăşi nu ştiu de cine, ofiţeri cinstiţi şi la locul lor, pentru care vorbitul în public era în general o angoasă, deşi nu o recunoşteau, erau panicaţi: Ce să le spun eu la copiii ăia? Ce pot înţelege ei din chestiile astea militare? Ce i-ar interesa? În condiţiile în care majoritatea adulţilor României habar nu aveau ce înseamnă cu adevărat NATO (şi nici nu cred că-i interesa prea tare) cum să explici o foarte delicată problemă de politică internaţională unor minţi de clasa a şaptea, a opta, sau chiar şi de liceu, care zboară spre cu totul alte puncte de interes?

În plus, cel puţin eu,