Catalin BOACNA In tara asta, in Iasi, oriunde, nu trebuie sa o arzi epistemic ca sa-ti dai seama ca exista o adevarata dictatura a functionarimii. Mai devreme sau mai tarziu, te vei intalni cu ea, oricare ai fi Tu, cititorule. Dincolo de chestiunile legate de politica, de guvernare, de institutii, de functii, de pilararaie etc, exista aceasta functionarime care este mai presus de orice si de oricine. Functionarii, aia pe care ii intalnesti cand iti platesti taxele, cand vrei sa te internezi in spital, cand vrei sa te plangi la politie, cand vrei sa-ti inscrii copilul la scoala, cand vrei sa pui un pomelnic la biserica, cand vrei sa te judeci cu vecinul care si-a facut bordel in apartament sau cand vrei sa reclami ca te fura bancile, aia sunt adevarata putere... Constatam asta cu totii zi de zi! Voi trece in revista doar cateva exemple, servite frugal in acest soi de tableta.
Am fost mai zilele trecute la Serviciul de Inmatriculari, acolo unde aia de la ghiseu parca au o placere nebuna sa-i vada pe oameni stand la coada si certandu-se intre ei mai ceva ca de la locurile de parcare. Asta cu placerea de a-i vedea pe oameni stand la coada e o chestiune general valabila chiar si la functionarii care n-au crescut in serele comuniste. Sunt cel putin doua randuri acolo cam in fiecare zi. In capatul fiecarui rand te asteapta un militian si o politista amabila. Pe un rand, militianul, pe un alt rand, politista amabila. Amandoi au defectele functionarilor care n-ar sta un minut dupa program, care ar zabovi vreo opt ore in pauza de masa sau care ar considera ca fac un mare favor natiunii atunci cand isi fac treaba pentru care sunt platiti. Ei bine, militianul era prea de tot... Avea sentimentul ca fara el s-ar duce dracului pana si vampirii de prin filme sau toate speciile umanoide din Stapanul Inelelor. Numai la fata nu semana cu functionarii aia obisnuiti, obositi,
