Nimeni nu se poate sustrage variilor critici, nu exista personaje sacrosancte, este normal ca, atunci cand participi la dezbaterea publica, sa primesti nu doar laude, ci si mici sau mari impunsaturi, sa te intalnesti cu malitii uneori extrem de dezagreabile. Ceea ce nu este normal este sa se minta cu nerusinare despre opera ta, despre biografia ta, despre cine esti si care iti este crezul in viata. Sa se nascoceasca despre tine si cei dragi tot felul de abominatiuni menite sa te transforme intr-un monstru moral. Este ceea ce se petrece cu oameni precum Mircea Cartarescu, Gabriel Liiceanu, H.-R. Patapievici si Andrei Plesu. Stiu bine, din proprie experienta, ce inseamna acest calvar. Am citit un text al unui tanar scriitor care declara ca simte ca va muri daca va mai vedea vreun articol despre linsajul lui Cartarescu. Sper din tot sufletul sa nu-i cada ochii peste acest text. Sper sa nu simta vreodata ce simte Mircea Cartarescu in aceste zile. Sa nu constate ce simti cand oameni pe care i-ai crezut apropiati se dovedesc pigmei fara coloana vertebrala.

Luni, la ora 20, pe B1TV, in emisiunea lui Robert Turcescu, vor fi prezenti Mircea Cartarescu, Gabrel Liiceanu si H.-R. Patapievici.

Asadar, despre ce vobim atunci cand constatam acest linsaj? Iata cateva reflectii menite sa clarifice felul cum privesc eu lucrurile. Le-am publicat mai intai pe “Contributors”, ca parte a dialogului cu un cititor.

1. Mircea Cartarescu nu a fost atacat pentru ca a fost nominalizat pentru Premiul Nobel de literatura. Exista cel putin un alt autor roman nominalizat, un foarte valoros scriitor, impotriva caruia nu am vazut, in ultimii ani, sa se deruleze asemenea campanii. Nu se afla (inca?) pe radarul Radiatorului Marga. In urma cu ani, Marin Sorescu a fost si el pe lista relativ scurta. N-au existat asemenea abjectii. Mizeriile proferate impotriva lui Mircea Cartarescu du