"Nu vreau sa sperii pe nimeni, dar vreau sa spun ca toate companiile cu capital majoritar de stat sunt capusate de oamenii asa-zis de afaceri", a spus ministrul Economiei, Daniel Chitoiu. Adevarat.
Asta ma duce cu gandul la Oltchim, doar la ea se referea in primul rand, nu? Am ras mult pe tema Oltchim in ultimele saptamani. Gratie lui Dan Diaconescu. Doar ca nu e de ras. Oltchim nu e doar drama a cateva mii de oameni care si-ar putea pierde slujbele. E drama unei operatiuni-tip de scurgere a banului public in buzunarul "capuselor". E povestea acelor afaceristi care se umfla de bani fara sa depuna vreun efort, beneficiind de relatiile lor si de un sistem de-a dreptul schizoid.
Si e in acelasi timp, povestea directorilor rosii. Acei satrapi care stapanesc, fiecare, felia lui din economia nationala. Acei oameni care sunt produsul perioadei ceausiste si care au stiut sa-si pastreze pozitii bune cu abilitate si dupa ce regimul care i-a creat a disparut.
Sau sunt "mostenitorii sistemului", oameni care beneficiaza de aceleasi structuri economice ceausiste ramase dupa prabusirea comunismului, vaci numai bune de muls. Toti oameni care au primit binecuvantarea "nasilor" lor politici sau care au devenit ei mici "nasi" pentru politicieni.
Dupa cum am spus, Oltchim e un exemplu minunat, recent, proaspat. Un combinat de la care insusi firmele directorului Constantin Roibu obtineau bani frumosi, fara ca asta sa ii para cuiva neobisnuit. Lui sigur nu. L-am vazut pe "directorul rosu" cum dadea niste explicatii halucinante unor jurnalisti lipsiti de curaj in a-l face praf.
"Da, e firma mea (firma care avea contract cu Oltchim -n.red), consiliul de administratie m-a desemnat". La care jurnalista de la Antena 3 nu l-a intrebat nimic. E ca si cum l-ai intreba pe unul de ce a impuscat o anumita persoana si el ti-ar raspunde "pent
