Asistam la o modificare “pe sest” a Constitutiei, la care atat Parlamentul, cat partidele si cetatenii sunt spectatori. Ne dorim oare o astfel de maniera de a modifica legea fundamentala?
Asa cum se vede din deciziile cu privire la reprezentarea României la Consiliul European si la relatia Guvern – Parlament in materia afacerilor europene, CCR nu doar interpreteaza Constitutia, dar modifica ferm regimul politic si ne aduce tot mai aproape de situatia unei republici prezidentiale.
Prezidentializarea regimului prin deciziile CCR poate avea consecinte destul de practice dupa alegerile din decembrie. CCR poate legitima abordarea presedintelui care spune deja de un an ca nu e obligat sa puna prim-ministru de la USL chiar daca Uniunea ia 50%+1 din mandate, pentru ca USL e o alianta de partide, nu un partid. Cu o astfel de interpretare favorabila din partea CCR, este greu de justificat o suspendare, mai ales ca unei eventuale decizii a CCR i se va adauga presiunea externa de tipul celei din iulie.
Pentru a evita asta, miza pentru USL in aceste alegeri este chiar mai mare decat a asigura victoria cu 50%+1 din mandate. Miza este de a degaja o majoritate solida pentru modificarea Constitutiei, pentru a readuce in arena publica o dezbatere care acum are loc cu usile inchise la CCR.
Politica externa este un sport de echipa. Daca intelegem ca este continutul pozitiei pe care o transmite Romania in institutiile internationale cel cu adevarat important, problema functiei celui mandatat sa o reprezinte se pune altfel. Nu cine merge la Consiliul European este esential, ci modul de pregatire, sustinere si aplicare a mandatului national.
In acest sens, decizia Curtii Constitutionale pare sa nu considere esenta, ci forma. Opinia separata a celor patru judecatori atrage atentia asupra problemei de fond si arata ca problema este una politica, adica care
