Am prezentat, în comentariile anterioare, diversele abordări ale politicii externe în administraţia americană - aşa cum le-am perceput eu - precum şi aspecte ale relaţiilor bilaterale, româno-americane, în contextul unor evenimente internaţionale sau interne.
Voi încerca, în cele ce urmează, să prezint impactul asupra relaţiilor bilaterale, ale personalităţii ambasadorilor americani acreditaţi la Bucureşti.
Sigur, şi ambasadorii români la Washington au avut un rol important în comunicarea directă şi evoluţia legăturilor la nivel înalt. Iată lista ambasadorilor români, trimişi după 1989 la Wasington: Virgil Constantinescu (1990-1992); Aurel Dragoş Munteanu (1992-1994); Mihai Horia Botez (1994-1996); Mircea Dan Geoană (1996-2001); Sorin Dumitru Ducaru (2001-2008); Adrian Cosmin Vieriţă (din 2008).
O singură observaţie - prin 2007-2008, dacă îmi aduc bine aminte, timp de aproape un an, până la numirea lui Adrian Vieriţă, România nu a avut ambasador la Washington (Sorin Ducaru fusese retras). Concluziile le puteţi trage singuri...
Primul agent diplomatic american la Bucureşti a fost Eugene Schuyler, în anul 1880. De atunci şi până în 1989, au fost acreditaţi, succesiv, în România, 31 de ambasadori, unul dintre ei pentru 3 mandate (E. Schuyler, 1880; 1880-1882; 1882-1884) şi altul pentru 2 mandate (W. A. Crawford, 1961-1964; 1964-1965).
După 1989, SUA au acreditat în România următorii ambasadori: Alan Green (1989-1992); John R. Davis Jr. (1992-1994); Alfred Moses (1994-1997); James Rosapepe (1997-2001); Michael Guest (2001-2004); Jack Dyer Crouch II (2004-2005); Nicholas Taubman (2005-2009); Mark Gitenstein (din 3 august 2009).
Dintre aceştia, doar 2 ambasadori au fost diplomaţi de carieră - John R. Davis Jr. (1992-1994) şi Michael E. Guest (2001-2004), ceilalţi 6 fiind persoane desemnate de Preşedintele S
