In mare, pentru ca stie ca in momentul in care va iesi la atac nu va sti ce il va lovi. Acum nu e cert nici daca sau cand va iesi la lupta, deci imprevizibilitatea atacului e furnizoare de senzatii si mai tari.
Evident, Traian Basescu are de manageriat un capital urias de imagine negativa, reflectat, mai mult sau mai putin, in cei aproximativ 7,4 milioane de romani care i-au spus sa se duca si sa-i lase in plata USL. Sau a cui o fi si s-o nimeri. Certitudinea asta il alimenteaza si pe presedinte cu ceva emotii, insa ele sunt departe de spaimele premierului.
Asadar, Traian Basescu trebuie sa isi calculeze exact doar momentul in care se va decide sa deschida gura - si dosarele, de unde sa citeasca informatii in premiera, precum "dottore" - si sa isi trimita mesagerii libertatii sa le sopteasca povesti teribile despre lipsa de libertate partenerilor cu care USL isi imagineaza ca vor birui in marea confruntare.
Disperarea lui Ponta, daca exista una - pentru ca altfel linistea mimata e convingatoare, vine din faptul ca tacerea lui Traian Basescu si a PDL in general il obliga pe el sa vorbeasca, sa faca, sa demonstreze si sa actioneze.
Ceea ce, cu doar doua luni inainte de alegeri, e putin cam trist, cand din timpul petrecut la guvernare mai bine de jumatate l-ai petrecut in conflicte politice fara niciun rezultat vizibil.
Nu e nimeni absurd si nici atat de prost incat sa ceara ca tara sa fie insanatosita in doar 7-8 luni, cat va fi prins Guvernul Ponta de la instalare pana in decembrie, insa cel putin un sentiment general - ca maniera si stil de guvernare - tot trebuie sa fi transmis pana atunci electoratului. Nu de alta, dar altfel degeaba s-au mai apucat de treaba, daca nu diferenta fata de ceilalti ar fi toata ideea venirii la putere.
Cumva, nimeni nu a inteles prea bine cum, s-a intamplat insa ca
