Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? Vă propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi...
OCTAVIAN ANDRONIC: Fotbal electoral (Amos NEWS)
"La fel şi Antonescu, care le închide gura cârtitorilor, efectuând cea mai subtilă operaţiune politică: primeşte ca simplu membru în partidul său pe preşedintele altui partid. Dar de ce să ne mirăm: Băsescu nu are ca consilier pe şeful unui partid care tocmai a pactizat cu opoziţia sa? E vorba de Diaconescu, celălalt. Ăsta cu Oltchimul e cam în derută: a primit o lovitură mortală din partea lui Sima, care i-a tăiat, practic, avântul. De când a apărut scandalul cu banii investitorilor WBS, DD a dispărut de pe ecrane! Nici măcar faptul că a luat-o în echipă pe Monica Ridzi, cea acuzată de corupţie şi refuzată de partidul pentru care făcea bani, nu l-a salvat. Cea mai curioasă situaţie din “campionatul” electoral o prezintă însă venerabilul partid istoric PNŢCD: acesta se trezeşte că face parte din ambele alianţe! Odată din ARD, prin dribleurul Pavelescu, iar a doua oară din USL, prin fundaşul Ciorbea!"
ANDREI CRĂCIUN: Cărtărescu, nuanţele (Adevărul)
"În „Anii furaţi", Mircea Cărtărescu îşi aminteşte cât de jos l-a coborât viaţa. Anii '90: când nu a mai rămas cu nimic (nu subestimaţi atotputernicia acestui cuvânt - nimic), scriitorul şi-a vândut paleta de ping-pong într-un târg de vechituri, în Colentina. Mai erau două zile până la salariu şi nicio pâine. Nu condamn, constat: Mircea Cărtărescu a fost cel mai bun scriitor care putea fi pe când era tânăr şi sărac. Nu în aripa dreaptă a „Orbitorului" , ci în ediţia integrală a „Visului", în „Nostalgia". Şi unde era onoratul juriu de la Stockholm când Mircea Cărătrescu şi-a vândut paleta de ping-pong? Merita să primească Nobelul acolo, pe loc. Să descindă în Colentina membrii C
