Romania a pierdut la scor cu Olanda. Nu din cauza greselilor de arbitraj, ci pentru ca batavii ne-au fost clar superiori, iar Piturca s-a impacat cu gandul infrangerii.
Ca si la Istanbul, Piturca a aruncat in teren o echipa de contraatac si pe National Arena, numai ca in fata nu i-am mai avut pe Tunay sau Bulut, ci pe Van der Vaart si Van Persie.
Tactica lui Piturca a esuat inca din primele minute, cand Lens a deschis scorul. Din acel moment, foarte probabil, si selectionerul nostru a realizat ca meciul e pierdut.
Pentru ca la 0-1 esti obligat sa ataci, sa iesi la joc, iar Romania n-a fost pregatita pentru asa ceva. Poate nici n-a avut forta sa puna in pericol poarta olandezilor, desi apararea "portocalei mecanice" are mari lacune, dar cert e ca Piturca n-a luat in calcul victoria.
Am fost invinsi clar si pentru ca prima schimbare a fost facuta abia in minutul 61, desi la pauza scorul era 1-3. Iar prima mutare a fost una post pe post, Lazar in locul lui Bourceanu. A doua tot post pe post (Popa pentru Torje) si a treia tot la fel (Mutu in locul lui Grozav).
Am pierdut chiar mult mai clar, pentru ca, exceptand bara lui Torje din startul meciului, nicio clipa n-am avut senzatia ca le putem face fata olandezilor. Ne-am aparat chiar si cand eram condusi cu 1-3. I-am tratat cu prea mult respect!
Piturca a stiut ca Olanda ne e superioara, chiar daca si adversara noastra de marti se afla in reconstructie. De aici si lipsa de vlaga a selectionerului nostru, care a privit meciul calm pe banca, iar la conferinta de presa de dupa partida n-a acuzat arbitrajul. Pentru ca stia ca nu acesta a fost motivul infrangerii.
Am pierdut cu Olanda, dar nu e un capat de tara. Van der Vaart si compania merg la Mondiale de pe primul loc, asta era clar inca de la tragerea la sorti. Important e sa castigam lupta
