Fiecare cititor are un drum al sau, unic si irepetabil. De aceea nu are rost sa dai sfaturi unui tanar aA€Ažin formare" ce sa citeasca. Doar sa citeasca. Am inceput aventura cititului cu mama. "Morbul" cititului ea mi l-a inoculat. Acum are 84 de ani si nu mai citeste decat ziare si scurte povestiri, dar a citit multa-multa literatura inca din adolescenta (citea, mi-a povestit, romane in fascicole, cum se editau in interbelic, la lumina lunii - isi aminteste de acest citit la lumina lunii ca de o mare bucurie a vietii ei). Si trebuie sa va spun ca mama nu a facut decat sapte clase. Pe vremea cand eram copil, mama mergea la magazinul satesc sa cumpere „gaz" (petrol lampant). Acest „gaz" era pe sponci, asa ca morocanosul vanzator Dragan (in copilarie mi-era frica de figura lui stramba si incruntata si ma intrebam cum sta noaptea Draganita lui cu el in casa) profita si obliga pe femei sa cumpere, odata cu „gazul", si marfa nevandabila. Marfa nevandabila erau la Tomesti cartile. Femeile se mai certau cu vanzatorul, mai ocarau, dar pana la urma cumparau la intamplare si cate o carte - cea mai ieftina posibil. Mama insa i-a cerut lui Dragan sa treaca ea dupa tejghea si sa-si aleaga singura cartile din raft. Asa am intrat in lumea cartilor „mari". Pana atunci citisem basme din niste cartulii cat palma din colectia „Traista cu povesti" (Povesti lapone scrise de Selma Lagerlöf - acestea m-au facut sa visez cel mai mult, le tin minte si astazi, Ioanea Mamei de Slavici, Vaca din luna - povesti indiene, Fata cea isteata, Legenda randunicii etc., etc., etc.) si din niste carti frumos colorate, cu desene „clasice", in maniera ruseasca. Nu strambaturile de desene, pe care le vad in cartile pentru copii de astazi. Erau si povesti cu „eroi" - copii sovietici: Zoia Kosmodemianskaia, Pavlik Morozov, cel care si-a denuntat la comsomol parintii si bunicii ca detin grau, pe care nu il dau