Am primit o scrisoare, ca să fiu sincer prima, de când scriu la acest ziar.
Am deschis-o cu înfrigurare, dar nu am citit-o (Scrisoarea o puteți citi AICI). Ea începea cu identitatea celui care îmi scrisese. L-am sunat. Mi-a spus că nu poate vorbi, în acel moment pentru că s-a întors cu câinele de la plimbare și îl spală pe lăbuțe. Asta făcusem și eu cu câteva minute înainte. Ce câine aveți? Aveam aceeași rasă, al lui cu câteva luni mai mare. Am început să vorbim despre câinii noștri. A trecut timp. În vreme ce vorbeam i-am trimis și niște poze.
El este din Constanța și peste câteva zile a avut drum la București pentru a-și vizita băiatul, student. Ne-am întâlnit la una dintre intrările în Cișmigiu. Câinele era elementul de identificare. Eu am ajuns mai devreme. Prin tot parcul, dar mai mult chiar în zona acea am copilărit și nu mai fusesem de multă vreme pe acolo. Era pe la prânz, cu un soare puternic ce amplifica culorile toamnei.Când a sosit el eram cuprins de nostalgie. Poate toamna, poate faptul că parcul Cișmigiu nu prea s-a schimbat. Eram cufundat în amintiri dar m-a trezit la realitate câinele. Exact ca al meu, doar cu trei luni mai mare. Am fost chiar contrariat că nu dă din coadă când mă vede și că răspunde la alt nume.
După ce am vorbit ce le dăm de mâncare, unde dorm și ce au mai ros prin casă, după ce ne-am lăudat(doar puțin) fiecare cu al nostru, am trecut și la subiectul scrisorii.
Pe scurt Theo P. a fost concediat în anul 1993, de la Petromar Constanța, din funcția de de șef al biroului protecția muncii, P.S.I., protecția mediului și salvare marină.
De atunci el contestă această decizie și cere despăgubiri. A câștigat peste 60 de procese. Toate hotărârile definitive stabilesc reîncadrarea lui, plata salariilor din urmă și multe alte drepturi care i se cuvin. În decursul anilor Petromar Constanța a trecut prin
