O singură specializare nu li se pare de-ajuns studenţilor români. Pentru a se angaja uşor, mulţi fac mastere în domenii total diferite de cele în care şi-au obţinut licenţa
Tinerii din zilele noastre nici nu concep să-şi petreacă o viaţă întreagă lucrând în acelaşi domeniu, aşa cum se întâmpla în urmă cu câteva generaţii. Studii recente realizate de experţi în recrutare arată că proaspeţii absolvenţi nu „staţionează” mai mult de cinci ani pe un post, înainte de a obţine un master într-o specializare nouă, care să le asigure joburi mai bănoase. În alte cazuri, diploma este aşteptată ca o pe gură de aer la finalul unei facultăţi nepotrivite.
De la Ştiinţe Politice la Politehnică
Cosmin Dincă (22 de ani) a avut ghinionul să pice testarea medicală de la Academia de Poliţie, din cauza unei probleme la ochi. Şi-a reevaluat opţiunile şi, dintr-un impuls de moment, în 2009, a dat admitere la Facultatea de Relaţii Publice din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative din Capitală. „Nu pot să zic că am pierdut trei ani de pomană. M-au atras anumite aspecte precum tehnicile de negociere, dar nu e ceea ce-mi doresc să fac pe viitor”, mărturiseşte Cosmin. A ales să se întoarcă din nou la şcoală, într-un domeniu total opus, dar mult mai aproape de sufletul său. „Din toamnă, am început masterul Inginerie Economică în Activităţi Industriale, la Politehnică. Cursul de logistică m-a fascinant. Cred că mi-am găsit o nişă”, e optimist băiatul, ferm convins că trucurile de comunicare îi vor folosi toată viaţa.
La fel gândesc şi mulţi alţi tineri români, care preferă să experimenteze cu educaţia lor, în loc să aprofundeze acelaşi domeniu. „Puţini urmează un traseu liniar. O treime dintre masteranzi provin din domenii complementare: de la drept la sociologie, de la limbi străine la economie etc”, arată Ioan Pânzaru, rectorul Universităţii Bucureşti.