Parfum de vremuri, cea mai recentă carte a dlui prof. dr. Dan V. Poenaru, este un raport – doar de etapă – al realizărilor din activitatea medicală şi managerială, dar şi din viaţa paraprofesională şi personală a autorului, după cum aflăm din recenzia semnată de dl dr. Mihail Mihailide la Cartea confraţilor.
Parfum de vremuri (Editura Mirton, Timişoara, 2012), cea mai recentă carte a profesorului Dan V. Poenaru, cunoscutul ortoped român, şeful Clinicii ortopedie-traumatologie II din Timişoara, ar putea fi, judecând după titlu, o lucrare memorialistică. Or, datele biografice ale autorului, aflat la maturitate, mă îndreptăţesc să citez, nuanţând, un cunoscut adagiu: „primum vivere, deinde philosophari“. Iar sensul pe care îl atribui dictonului latin ar fi că memorialistul sui-generis e încă mult prea tânăr pentru un bilanţ al vieţii, iar formidabila sa experienţă profesională, managerială, de om politic şi de publicist, de până acum, va continua, cu siguranţă, îmbogăţindu-se, devenind adevărat tezaur, despre care va da probabil seamă abia în anii cărunteţii înţelepte. Pe care şi atunci nu o pot vedea altfel decât o bătrâneţe activă, pusă sub diverse forme, tot în sprijinul comunităţii şi al semenilor săi. Încât, acum, lucrarea citată nu este, cred, decât un raport de etapă asupra vieţii sale exemplare, din punctul de vedere al implicării profesionale şi paraprofesionale (sociale, culturale), activităţi atât de numeroase, diverse, importante, încât, presupun, „timpul liber“ (înţeles de majoritatea dintre noi ca unul destinat divertismentului) îi este necunoscut. Dar, despre ce va afla cititorul din noua carte a scriitorului Dan V. Poenaru? În primul rând, despre realizările sale în calitate de manager – director al Direcţiei Sanitare a judeţului Timiş, apoi, de secretar de stat în Ministerul Sănătăţii, la un moment dat. În aceste ipostaze (dublate de
