Compromisurile sunt, uneori, necesare în politică. Chiar inevitabile. Dar la câte compromisuri mai este obligat, de către actuala conducere a partidului, P.N.­­L.-ul? Nucleul dur al P.N.L.-ului, acela care crede în va­lo­rile liberale, nu acela al fripturiştilor, al învâr­ti­ţilor, al apărătorilor de puş­căria­bili ori al con­juncturalei coaliţii anti-băsiste. L-a obligat să convieţuiască cu balastul comu­nist şi cu vexaţi turnători dovediţi ai fostei Securităţi – şi să mai şi spună public că îi este bine. L-a obli­gat să abdice de la propriile idea­luri. L-a obli­gat să danseze cazacioc pe sepa­raţia puterilor în stat. L-a obligat să îşi ia an­gajamentul că va pune umărul la desfiinţarea unor instituţii demo­cratice fundamentale ale statului: Curtea Constituţională, D.N.A., A.N.I. şi C.N.S.A.S. L-a obligat să saboteze democraţia. L-a obli­gat să fie parte la ironia grobiană lansată de voci ale U.S.L. la adresa unor reprezentanţi ai Cancelariilor occiden­tale. L-a obligat, în fond, să pună sub semnul întrebării viitorul, în actuala formulă, al P.N.L. Acum îl obligă să se identi­fice cu un politician respins de toate forma­ţiunile politice euro­pene, să transforme acest politician cata­lo­gat drept “rasist, homofob, megaloman, ego­latru şi cu apucături tiranice” în liberal. De câteva zile, Gigi Becali, personaj bur­lesc al politicii autohtone, este “efigie” a P.N.L.

Uitându-te la această asociere şi la seninătatea cu care unii lideri ai par­tidului vorbesc despre ea, te întrebi ce are în comun Gigi Becali cu valorile liberale? Ce o fi câştigând la urne P.N.L. din această asociere? Pe cele vreo 16 procente din voturi, cât a ob­ţinut formaţiunea lui Gigi Becali la alegerile din vară, se mizează? Pe faptul că Gigi Becali este, acum, anti-băsist? Urmând firul acestei logici, ar putea să-l coopteze în echipă şi pe Corneliu Vadim Tudor. Nici pe el nu-l sufocă dr