Am văzut cu toţii (mă rog, mare parte dintre noi) maneleala aia de miting organizată de USL la Bucureşti. Pentru ce să aduci cu autocarele nişte oameni din Oradea la Bucureşti, când tu nici măcar nu ţi-ai definitivat listele cu candidaţi? Şi mă refer acum strict la cei din PNL, care cred că şi la ora la care voi citiţi acest articol încă se mai ceartă pe ciolan, nereuşind cum să îi împace pe toţi flămânzii care s-au adunat în jurul mesei liberale. În multe judeţe din ţară nu se ştia, la ora mitingului de miercuri, cine şi unde anume candidează. Nici liberalii lui Cătălin Boboc nu ştiau care-i treaba, ce colegii le vor reveni lor, în ciuda faptului că aici, pe plan local, se băteau cu cărămida în piept că au fost bătute în cuie candidaturile.

În aceste condiţii, când tu nu ştii dacă o să candidezi, mi se pare destul de aiurea să mergi la Bucureşti ca să aplauzi de nebun vorbele scoase pe gură de alde Ponta şi Antonescu. Mi-l şi imaginez pe Cătălin Boboc pe Arena Naţională încercând să înţeleagă ce dracu' caută el la Bucureşti, într-o zi de miercuri, deşi nu sunt nici reduceri la mall, nici nu e vreun film nou la Hollywood Multiplex. Parcă îl şi văd pe tânărul Boboc încurajându-şi oastea de liberali cărată de la Brăila, spunându-le oamenilor să nu îşi facă griji pentru că va veni şi vremea lor, a liberalilor din Brăila. Eee, şi cum stătea Cătălin Boboc gata să facă o criză de nervi din cauză că nu mai ştia cum să îi păcălească pe aplaudacii aduşi din Brăiliţa sau de pe Buzăului, brusc îi veni o idee: ce-ar fi să le spună el oamenilor să stea pe rând cu spatele la tabela de marcaj, să se vadă tribunele în fundal. Să aibă şi ei dovada că au fost pe Arena Naţională, acolo unde, se ştie, doar fotbaliştii României au dreptul să pătrundă pentru a încasa o nouă bătaie.

Nu ştiu cum s-a descurcat însă Cătălin Boboc pe drumul de întoarcere către Brăila