Exista situatii rusionase. De la scobitul in nas in public, pana la gafele involuntare. Exista boli rusinoase, dupa cum exista momente care te fac sa te simti penibil si jenat.

Intr-un fel sau altul fiecare dintre noi a trecut prin astfel de momente. Pe lista cu situatii rusinoase a fost trecuta si saracia. Sa fii sarac este rusinos. Si chiar mai mult decat atat sa fii sarac este aproape un fel de boala sau un fel de pacat, care te transforma intr-un paria.

Omul sarac e prost imbract si nu miroase foarte bine. E trist, plictisitor, obosit, imbatranit, bolnav, lipsit de randament, este lipsit de imaginatie, este agasant, stresat si stresant. Nu inspira respect.

De cele mai multe ori, toata lumea se adreseaza celui sarac cu "tu", ca si cum conditia de om sarac este un fel de sentinta pentru a fi luat pe sus si minimalizat. Omul sarac este ignorat, nebagat in seama, nici in anticamera medicului, nici a profesorului - daca saracul are copil de scoala, nici la notar, nici de politist, nici de seful lui.

Nici macar preotul nu-l priveste pe sarac cu respect. Il tine in poarta bisericii, mai ales pentru ca saracul vine nu sa dea, ci sa ceara. Viata saracului nu are valoare, moartea lui nu impresioneaza si nu intristeaza.

Problema saracului - saracia este considerata de cei din jur o sentinta fara drept de recurs, imposibil de depasit. Saracia este pacatul saracului si rusinea lui, pe care trebuie sa o duca toata viata. Saracul se naste sarac si moare sarac, iar norocul si sansa ii sunt refuzate din start.

De asta ne mira si laudam succesul celui care printr-un dar al hazardului isi depaseste conditia si "da lovitura". De asta stirea cu somerul sarac care a castigat la loto a facut senzatie.

Ziua de 17 octombrie este trecuta in calendarul Organizatiei Natiunilor Unite ca Ziua Internationala pe