Domnule Crin Antonescu, Vă mulțumesc. Făcînd-o, ca să mă exprim eufemistic, de oaie cu George (Gigi) Becali, m-ați ferit să fiu (sau să rămîn) un bou. Am aderat la (ba chiar am și inițiat întrucîtva) apelurile trimise forurilor europene în urma ipocritelor lor comportamente, ce acuzau „lovituri de stat“ și alte bazaconii. Nu am cum să regret exprimarea unui adevăr. Una din aceste scrisori le atrăgea atenția acestor foruri că președintele suspendat Traian Băsescu se făcuse, în cîteva rînduri, vinovat de rasism și de xenofobie. Mai nou-aliatul domniei voastre, Gigi Becali, l-a depășit de atîtea ori, încît Băsescu devine eligibil (după încheierea mandatului, bineîn­țeles) pentru postul de președinte al unei viitoare Organizații Internaționale pentru Combaterea Rasismului Inconștient. Sau a Misoginismului Inconștient. Aș putea, de asemenea, să le sugerez coreligionarilor mei să ia în considerare numirea domnului Traian Băsescu în fruntea unei organizații (de data aceasta, naționale) pentru lupta împotriva neolegionarismului. Și las imaginația atît de productivă a domniei voastre să sugereze o colaborare oficială a aceluiași demnitar în cadrul (sau pe lîngă) UDMR, eventual combinată cu funcția de conducător al galeriei CFR, în Clujul (napocean) al pupilului său, Emil Boc. Domnule Crin Antonescu, Să presupunem că aveți dreptate și că geniala dumneavoastră manevră va aduce voturile pentru USL a zeci și poate chiar a sute de mii de „steliști“ și a altelor celeste corpuri verzi. Ați pierdut, în schimb, voturile a cîteva sute, poate o mie sau două, de intelectuali care nu vă vor ierta și nu vor consimți, așa cum nu o face nici subsemnatul, să se numere printre gloatele care invocă pe stadioane „soluția Antonescu“. Aceasta nu se referea la domnia voastră, dar acum pot s-o facă. Afacerea e aparent rentabilă, prin cooptarea, pe lîngă dumneavoastră, a lui Gigi Becali. Numa