Emilian Dolha speră să închidă poarta azi, dar dacă va fi să ia gol şi-ar dori să-l ajute pe Danciu-gol în cursa de urmărire a titlului de golgeter all-time al Ligii 1.
Emilian Dolha dă piept azi cu Cătălin Munteanu, Ionel Dănciulescu şi ceilalţi dinamovişti cu care a fost coleg timp de trei ani. Portarul de 32 de ani e scump la vorbă şi dialoghează cu suporterii cam o dată pe an. Azi calendarul e cu noroc, dar Ema pune condiţii înainte să audă întrebările: "Dacă vrei un interviu comun, banal, făcut doar să audă cititorii cu ce sînt obişnuiţi, nu are sens să ne întîlnim! Nu pot să ofer formule perimate, obosite, de genul: «Sîntem o familie şi vom da totul pentru fani!»".
- Ema, timp de un an n-a ştiut nimeni nimic de tine. Ai jucat în liga a doua din Rusia, cum a fost experienţa?
- Am evoluat în 22 de partide din 26 de meciuri, în condiţiile în care numărul de străini este extrem de limitat. În liga a doua rusă se joacă mai dur şi se fac greşeli de arbitraj, în ghilimele. Cei de la Fakel nu doreau să investească în arbitraj, aşa că am retrogradat. A fost frustrant să joc un sfert de finală în Cupa Rusiei cu Rostov, să apăr un penalty în timpul meciului şi încă trei la lovituri de departajare, iar la finalul sezonului cei de la Rostov să-l transfere pe rezerva mea pe motiv că e rus şi că are 24 de ani.
"Dacă n-ar mai bea lumea, s-ar închide distileriile!"
- E frustrant să joci la Gloria, o echipă ce se bate la retrogradare, după ce ai evoluat la echipe cu pretenţii?
- Fotbalul e la fel peste tot, aici am regăsit plăcerea de a practica acest sport. Familia e aproape şi mi-am dorit să vin să ajut această echipă, care se chinuie fără bani. Am pus doar o clauză în contract, aceea să plec liber dacă am ofertă, iar la bani m-am înţeles imediat cu nea Jean Pădureanu. Nu sînt bani mulţi, dar mulţumesc lui Dumnezeu că nu am datorii
