Când spui Ion Albeşteanu spui muzicalitatea scânteietoare a strunelor ce vibrează limpede, curat, autentic, emoţionant... Aşa îi era cântecul: înflăcărat, tânguitor, melancolic, zis cu foc, în care încăpeau toate bucuriile şi durerile lumii, după cum rânduia lăuta şi sufletul său. Înregistrările sale au rămas în analele Institutului de Folclor "Constantin Brăiloiu”, Radioului şi Televiziunii Române, pe discuri vinil ori compact-discuri, şi vorbesc, dincolo de timp şi de plecarea lui Ion Albeşteanu, în 1997, la 65 de ani, despre muzica ruptă din inimă, despre arta de a exprima sentimente şi atitudini cu ajutorul cântecului bătrânesc învăţat în familie, pe prispa casei, în satul ialomiţean Albeşti, despre stăruinţa de a cunoaşte tainele muzicii, despre fineţea sunetului care-i vibra curat în ureche, fără să-l înşele vreodată, despre genialitate! Excelent viorist, redutabil şef de orchestră, îşi completa cântecul cu vocea mlădioasă, profundă şi robustă...

În semn de respect pentru artistul ialomiţean, în 1999 a fost instituit la Slobozia un Festival Naţional de Folclor care îi poartă numele, realizat sub patronajul Consiliul Judeţean Ialomiţa, al Consiliului Local Slobozia, al Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Ialomiţa şi al Centrului Cultural UNESCO "Ionel Perlea".

Tocmai s-a încheiat cea de-a noua ediţie care a debutat în a patra zi a lui Brumărel. Manifestările au fost deschise la Căminul cultural din Albeşti, unde a fost vernisată o expoziţie "In memoriam Ion Albeşteanu”, cu obiecte ce i-au aparţinut artistului, iar prima zi a festivalului a debutat la Fierbinţi, localitate natală a doamnei Tiţa Ştefan, soţia lui Ion Albeşteanu, care la 9 octombrie a împlinit 70 de ani, dar şi loc al ultimelor clipe pământeşti trăite de virtuoz. Pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor din Slobozia a avut loc apoi competiţi