Comparand sisteme universitare compari, de fapt, societati, argumenta in 2000 Christine Musselin, profesoara si cercetatoare la Sciences Po, Paris. Cum in Romania, mitul “tarii de afara” a entuziasmat si contiuna sa inflacareze spatiul public, nu ar fi exclus sa auzim pe cineva in curand cum striga “vrem o universitate ca afara”.
Inainte ca ideea aceasta neghioaba sa-si faca loc pe vreo pancarta as dori sa va asigur ca universitatile romanesti au fost intotdeauna “ca afara”. De-a lungul timpului, acestea nu au pierdut niciodata contactul cu realitatile stiintifice si culturale ale celorlalte universitati ale lumii.
Compari societati, cand compari sisteme universitare, e drept. E vorba aici in special despre guvernarea universitatilor, ceea ce depinde, evident, de natura regimului politic si de modul in care este asezata societatea. Insa cand trebuie sa compari universitati, nu poti decat sa aduni probleme si intrebari comune care traverseaza lumea stiintifica, indiferent carui spatiu geografic ii apartine aceasta. Este ceea ce scoate in evidenta, fostul rector al Universitatii din Geneva intr-o nota adresata Senatului Universitatii, in 1971, cu scopul de a promova acordul de colaborare dintre universitatea elvetiana si Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca:
“Interesul stiintific nu e singurul care poate justifica asemenea colaborari. Toate universitatile fac fata unor probleme asemanatoare, cu nuante specifice fiecarei tari si regimului politic si social al acesteia. Contactele pe care acestea pot sa le stabileasca intre ele contribuie la intarirea autonomiei fata de stat si intretin calitatea muncii academice. O informare reciproca le permite profesorilor si celor care studiaza in fiecare universitate sa-si masoare cu exactitate avantajele si inconvenientele datorate conditiilor specifice ale fiecareia. Pe plan stiintific, preocuparea pent
