Tânărul Ionel P. din Paşcani este meşter popular şi pictează icoane pe materiale neconvenţionale: piatră clivată, piatră de râu, pictează în interiorul ouălor de struţ, de gâscă şi pe lemn. Este proprietar şi administrator al unei firme legal constituite, prin care, sub ochii turiştilor, produce şi vinde autorizat  în spaţii publice, amintitele produse, mai mult sau mai puţin artistice. Vorbeşte binişor franţuzeşte, englezeşte şi, deşi e bine făcut şi are 1,90 m, nu se bate, în general.

Prin mai 2005, sărbătoarea Înălţării Domnului l-a găsit pe Ionel în rând cu alţi meşteri - care însă plătiseră taxa de protecţie monahală! – în apropierea Mănăstirii Humor. Tocmai îi admira meşteşugul un olandez, gata să cumpere un ou de struţ împodobit cu "Cina  cea de Taină”, când artistul s-a pomenit interpelat: "Cine ţi-a permis să expui aici? Ia să-ţi văd  autorizaţia!” Orice român cu bun simţ ar fi scos hârtiile cerute, aflându-se dinaintea supremei şi necondiţionatei instanţe bucovinene: o călugăriţă puternică, cu mâini vânjoase şi priviri scăpărătoare. Călugăriţa nu părea să fie însă nici din Poliţie şi nici din Garda Financiară, drept care, naiv, tânărul a refuzat legitimarea.

Cum în Bucovina nimeni nu îşi poate permite să refuze o călugăriţă - fie că e vorba despre împroprietărire cu păduri, cu terenuri agricole, sau cu automobile 4x4 -, maica şi-a suflecat poalele şi, înşfăcând masa artistului, a lăţit pe asfaltul fierbinte o uriaşă omletă, în care chipuri ciobite de sfinţi se amestecau, resemnate, cu pensule şi culori de ulei, într-o paletă renascentist-impresionistă. Paguba: 2 ouă de struţ şi 10 de gâscă, toate pictate, însumând, la vremea aceea,  21 500 000 lei.

Mai apoi, păgubitul a aflat de la un "organ” că, graţie înaltei funcţii monahale, luptătoarea mânăstirească  de K1 poate bate fără a fi cercetată. Motivul? În caz de plângere pena