In tonuri si nuante diferite de la luna la luna si de la summit la summit, scindarea Nord-Sud se manifesta, iar efectele ei sunt accentuate de diferentele intre cei din interiorul zonei euro si cei din afara. Nici de aceasta data, liderii UE intruniti joi si vineri la Bruxelles nu au reusit sa clarifice orizontul uniunii bancare si, in perspectiva, al uniunii politice. In tonuri si nuante diferite de la luna la luna si de la summit la summit, scindarea Nord-Sud se manifesta, iar efectele ei sunt accentuate de diferentele intre cei din interiorul zonei euro si cei din afara. Cu toate ca realizarea primului pas (mic) spre uniunea bancara sugereaza ca lucrurile ar fi in miscare, in fapt Europa ramane in blocstarturi. Din ce in ce mai mult, in ciuda declaratiilor si intentiilor lui François Hollande, Franta se raliaza „Sudului" economic al zonei euro - statele mediteraneene plus Irlanda. Daca pe vremea lui Nicolas Sarkozy isi asuma energic un rol de intermediar cu aspiratii „nordiste", astazi Franta promoveaza tot mai intens o versiune alternativa a viitorului UE (si a traiectoriei de iesire din criza monedei unice). Presedintele Hollande - si, anterior, candidatul Hollande - nu a facut niciodata un secret din optiunea sa in favoarea unei medicatii suportabile pentru Grecia si colegele ei de suferinta, prin combinarea austeritatii interne cu o mai mare larghete din partea finantatorilor nordici. De aici un intreg discurs care, in fapt, contrazice teza germana ce da o prioritate absoluta curateniei generala in toate cotloanele de ineficienta din economiile sudice. Parca niciodata Hollande nu a fost mai transant in a spune ca pasii doriti de Berlin spre uniunea bugetara si politica nu vor putea avea loc decat dupa trasarea cadrelor pentru uniunea bancara si pentru ceva mai neclara uniune „sociala", un proiect favorit al socialistilor francezi. Se stie ca Parisul vrea o uni