Nu stiu cata lume l-a crezut pe Traian Basescu, in 2004, cand promitea ca va infige sistemul ticalosit in tepele pe care le va ridica in Piata Victoriei.
Dar atunci romanii se saturasera pana in gat de Adrian Nastase, iar coruptia capatase in timpul mandatului sau dimensiuni aproape faraonice. Miturile despre averea lui Nastase de miliarde furate de la stat, care intareau imaginea de stapan al mafiei, l-au doborat pe "cel mai bun premier" si ele mai degraba, decat faptele si probele concrete din dosare, au stat la baza condamnarii si inchiderii sale.
Asadar, Traian Basescu a avut toate conditiile, tot sprijinul si toate armele sa lupte, asa cum promisese, impotriva coruptiei. Ar fi trebuit sa invinga. Ar fi putut deveni erou, ar fi putut ramane in istorie in panteonul marilor figuri modernizatoare.
Dupa opt ani si un mandat si jumatate in fruntea tarii, Basescu pare sa se fi transformat din luptatorul anticoruptie in aparatorul si protectorul sistemului. Iar acesta ar fi devenit platosa sa, garda pretoriana care i-a asigurat si prelungit puterea. Neputand sa-l doboare, ca sa nu se lase invins, a sfarsit imbratisandu-l si incercand sa si-l subordoneze.
O soarta mai trista aproape decat a fostului premier. Alungat de popor de la Cotroceni, dar intors pe usa din dos a CCR, introdus cu forta de Merkel, Reding si Barroso, Traian Basescu isi traieste ultima perioada a celui de-al doilea mandat ignorandu-si propriul popor si discutand doar cu partenerii europeni din aceeasi familie politica a popularilor impopulari.
Dar pentru a avea o imagine a ceea ce a reusit sa faca Traian Basescu din sistemul ticalosit al lui Adrian Nastase, sa privim din nou catre stenogramele care au zguduit linistea de la Cotroceni.
In acest moment traim primele contractii, primele zvacniri si razvratiri ale sistemului impotriva