Asa cum, atunci cand spui Paris te gandesti la turnul Eiffel, iar cand spui Moscova te gandesti la Kremlin, multa vreme strainii asociau numele tarii noastre cu cuvantul magic Gerovital.
N-am gresit, cand l-am numit magic, pentru ca putini stiau ce inseamna Gerovital, dar multi erau convinsi ca, venind in Romania, au sanse, daca nu sa intinereasca, macar sa nu imbatraneasca la fel de rapid ca toti ceilalti.
Romania ajunsese magnetul care atragea oamenii de varsta a treia si chiar a doua, care descopereau cum trece vremea peste ei si ar fi platit regeste pe cineva care sa opreasca timpul.
De unde a inceput totul
De multe ori, totul incepe de la un om cu idei si cu sanse in viata. Omul nostru a fost doctorita Ana Aslan, nascuta in 1897, la Braila, hotarata sa se faca aviatoare si razgandita intre timp, inscriindu-se la facultatea de medicina, impotriva vointei mamei sale. Era orfana de tata.
Terminandu-si facultatea, doctorita Ana Aslan incepe sa lucreze in clinicile din Bucuresti si Timisoara alaturi de cele mai de seama somitati ale timpului, ajungand in 1949 sef de sectie la Institutul de Endocrinologie din Bucuresti.
Era un an greu, tara era ocupata de trupele sovietice, alimentele se obtineau cu cartela, ranile razboiului nu se vindecasera, iar spitalele n-aveau cele trebuitoare.
Doctorita Aslan s-a apucat sa faca cercetari stiintifice la un azil de batrani, evidentiind acolo importanta procainei in ameliorarea tulburarilor distrofice legate de varsta.
Poate intamplarea a facut ca autoritatile de atunci sa fi acordat atentie rezultatelor obtinute de ea si comunicate deja Academiei Romane. A reusit sa le convinga asupra necesitatii infiintarii unei autoritati specializate, care sa se ocupe cu continuarea cercetarilor.
Asa se face ca, in 1952, a aparut in Roman
