Romanii au fost cunoscuti de-a lungul istoriei ca inventatori de marca, iar numele tarii noastre a rasunat in epoca marilor descoperiri cu mandrie, in salile celor mai prestigioase universitati din lume ori din vocea crainicilor care anuntau in presa mondiala miracole ale stiintei.
Lucrurile nu sunt diferite nici in ziua de astazi, din acest punct de vedere. Tara noastra este reprezentata in fiecare an cu mandrie la saloanele internationale de inventica, de exemplu, de unde romanii se intorc mereu cu medalii.
Nici in marile centre universitare lucrurile nu s-au schimbat, iar savantii romani inca scriu istorie, poate acum la Delft sau MIT, asa cum reuseau odinioara la Sorbona.
Altfel spus, avem la fel de multe motive sa fim mandri de Romania, cum am avut mereu, de fiecare data cand un roman reusea sa mai semneze un capitol in istoria civilizatiei noastre.
Ce s-a schimbat? Nu vom dezbate aici, dar poate ar trebui doar sa ne-aducem un pic aminte cine suntem. Sa incercam, privind in urma si cine-am fost.
"Sunt roman si ca roman ma socot buricul pamantului. Ca daca n-as fi roman n-as fi nimic. Nu ma pot imagina francez, englez, german, adica nu pot extrapola substanta spiritului meu la alt neam. Sunt roman prin vocatie, ca altfel nu pot sa ies. Tot ceea ce gandesc devine romanesc", spunea marele ganditor roman Petre Tutea.
Cand ne gandim ca, undeva in Statele Unite, Japonia ori Germania, studentii invata despre efectul (romanului) Coanda sau efectul (romanului) Basgan, doar doi dintre inventatorii de renume mondial dati lumii de aceasta tara, cuvintele lui Tutea nu mai par deloc atat de mari, ci doar atat de simplu si normal adevarate.
Dar oare miile de calatori ce tranziteaza Aeroportul International Henri Coanda, cunoscut mai degraba ca Otopeni, stiu ca numele acestuia e dat de parintele
