Mai toti marii nostri barbati de stat se feresc sa abordeze conceptul de onoare si asta dupa ce in spatiul public s-a acreditat ideea ca politica este o dama de moravuri indoielnice, desi prima profesie din lume n-a coborat niciodata stacheta atat de jos pe cat surata ei de comparatie.

Ei bine, iata ca onoarea revine, deocamdata cu pasi nesiguri: foarte multe dintre figurile de politicieni compromisi in ochii alegatorilor si-au gasit cu mare greutate un colegiu in care sa-si depuna candidatura, iar castigarea scrutinului este cat se poate de incerta. D

e aceea, nu este lipsit de interes sa vedem ca faptele nocive si cu repercusiuni asupra viitorului politic personal tin de onoare, adica de moralitate, de corectitudine, de cinste si de consecventa. Sa le enumeram.

1. Dezonoranta si ipocrita a fost reforma perorata ca ideal politic. Ea a ascuns in fapt luarea in stapanire a tuturor institutiilor statului de drept, motiv pentru care am asistat in vara, partial si acum, la un blocaj institutional, la protejarea privilegiatilor si a coruptilor, desi tocmai lupta impotriva coruptiei, inlaturarea blocajelor si anularea avantajelor, a privilegiilor conferite de functie si demnitate publica erau scopul declarat al reformarii statului, a educatiei, a sanatatii.

De aceea, s-a trecut la promovarea cu buna stiinta a non-valorilor, a incompetentilor, a amatorilor buni de gura, la politizarea tuturor functiilor bugetate de la femeia de serviciu pana la acelea de procuror, judecator, experti financiari si contabili.

2. Ipocrizia de a iesi din criza pe spinarea amaratilor sortii si de a salva bunastarea si averile conducatorilor iubiti prin tot soiul de tertipuri: diminuarea salariilor cu 25% in timp ce afacerile clientelei de partid erau tot mai infloritoare.

Si poate ca aceste curbe de sacrificiu ar fi putut fi