La începutul anilor ’90 opinia publică din România a fost şocată de dezvăluirile legate de Securitate. Organizarea acestei instituţii pe direcţii, activitatea principalilor ofiţeri şi apoi turnătorii... au constituit un fel de coşmar dar şi hrană sufletească pentru foarte mulţi români.

Până când s-a ajuns la concluzia că Securitatea a fost şi este încă o minoritate naţională şi ne-am împăcat cu situaţia, căci nici nu aveam ce face. Societatea a creat un organism numit pompos CNSAS, cu care ne-am obişnuit. De acolo se dau verdicte, unele se contestă la infinit şi doar persoanele incomode dispar din viaţa publică pe motive de securitate. Celelalte îşi fac chiar un merit din asta şi se împăunează că au scăpat ţara de terorişti şi câte altele...

Trebuie să fin de acord că problema securităţii s-a rezolvat chiar şi de la sine. Tinerii nici nu o mai iau în seamă, ba chiar au cu totul alte păreri desprea ea.

Corupţia, altă problemă atât de trâmbiţată , nu şi-a găsit un făgaş pentru a "trăi" civilizat în societatea noastră.

Organismele care au fost create pentru legalizarea ei sunt palide. Oamenii se acuză, mai ales la televizor de dimineaţa până seara şi nu se ajunge nicăieri. Acum, în această perioadă foarte mulţi , care au furat - şi pe care noi îi numin corupţi – vor să intre în Parlament şi să scape de puşcărie. Ei vor reuşi şi se vor constitui în forul suprem de conducere al ţării noastre. După ce citesc în ziare şi văd pe la televiziuni , la aceste alegeri, sunt mai mulţi ca niciodată. Dacă-i asculţi pe fiecare în parte - şi va trebui să-i ascultăm din ce în ce mai des – au dreptatea lor.

Ei sunt oameni de afaceri, au muncit de dimineaţa până seara, au avut nas şi au sesizat nişte oportunităţi, au riscat cumpărând ieftin şi au reuşit să vândă scump(sau invers) au moştenit averi, au speculat la bursă, au creat ei înşişi companii pe care au reuş