Sunt perioade în viaţa semenilor noştri şi a activităţii profesionale a poliţiştilor de la unităţile de circulaţie rutieră, din judeţe şi Capitală, când gândeşti că s-au deschis baierele iadului şi curg, fără semne de oprire, nenorocirile rutiere! Accidentul de circulaţie nu este o fatalitate! Nu, categoric, nu!

Acest eveniment este datorat, în cea mai mare parte, neglijenţei sau uşurinţei dovedite de unii dintre participanţii la trafic, şoferi sau pietoni, în cea mai mare parte. Că se lansează în traversarea străzii fără prealabila asigurare, pietonul lovit de maşină, care dacă are şansa supravieţuirii, va declara că automobilul care l-a lovit “a apărut din senin cu viteză exagerat de mare” sau, de este mai puţin norocos şi ia drumul cimitirului, lasă în urmă-i regrete, vaiete, plânsete şi tristeţe de nedescris. Dacă este şofer care a îndrăgit viteza şi alcoolul, consecinţele sunt ori pot fi, de la spaimă, care-i trecătoare şi se uită, la accident cu tot cortegiul de urmări. În ambele situaţii omul este cauza tuturor relelor!

Totul ţine de educaţia oferită de cei şase sau şapte ani de-acasă, exemplul celor mai în etate, atitudinea faţă de cuvântul legii! Fostul şef al Direcţiei Circulaţie din Inspectoratul General al Miliţiei, col. Victor Beda obişnuia ca deseori să ne ofere exemplul disciplinei rutiere din Marea Britanie pe care avusese prilejul să o viziteze în cadrul unui program de instruire, dimpreună cu un grup de ofiţeri de acelaşi profil!

Era în Londra însoţit de înaltul comisar regal pentru disciplină rutieră şi se opriseră la un semafor ce era pe roşu. Ofiţerul român, mirat că pietonii nu traversau profitând de faptul că nu circulau maşini, din nici o parte l-a întrebat pe omologul său cum se explică acest moment de reţinere, de neconceput pentru noi, românii. Victor Beda a formulat astfel întrebarea: “Domnule comisar regal, cum se