Slavă Domnului, Mircea Cărtărescu e  liber ! Încă nu l-a arestat nimeni, "neofasciştii” care au pus de-o lovitură de stat în vară nici că-l vârâră la "cremenal”. Închipuitul inamic al ordinii constituţionale poate să-şi scrie în continuare  gândurile şi să se joace de-a Proust. Se visează  condeier de talie planetară  şi de aceea se confesează cu trufaşă iubire de sine. Oare şi maladivă ? Cică "s-ar fi băgat bani în mine cu nemiluita. Chiar dac-ar fi aşa, după părerea dumneavoastră în cine ar fi trebuit  să se bage ? Daţi-mi un nume care să aibă relevanţă mai mare ca al meu în  străinătate”. Of, şi ce bine i-ar prinde un mandat la beci pentru delictul de opinie ! Dintr-odată, dosarul  lui literar ar căpăta altă aură, iar drumul spre Nobel n-ar mai fi o utopică dorinţă. Vă imaginaţi  ce vâlvă  s-ar stârni în jurul cazului de poliţie politică din colonia dunăreană, cum ar mai sări să-l salveze organismele şi organizaţiile mondiale pentru pace ? Amnesty International se va muta cu el  în celulă şi-i va monitoriza fiecare tresărire de spaimă, orice spasm oniric, totul ! Apelurile intelectualilor de frunte ai neamului de patapievici şi mihăieşi  vor zgudui stratosfera, Pământul însuşi se va cutremura. Până atunci, Mirciulică "pretutindenarul” se smiorcăie de ţi se rupe inima, căci "în ultima vreme am ajuns să mă tem de arestare, de persecuţii politice, am ajuns în punctul  de unde totul devine posibil”. Într-adevăr, "totul devine posibil” în delirul cărtărescian şi este cu neputinţă să-ţi reprimi lehamitea. Sau să te iscodeşti  dacă nu cumva faima născocită  cu abilă perseverenţă de gaşca negustorilor de titluri şi diplome i-a alterat simţul măsurii. Omul vede  oriunde conspiraţii şi cabale pornite să-l elimine fizic, deşi n-am găsit vreun  rând în publicistica sa care să deranjeze pe careva. O virgulă măcar. Scrânteală de marketing  cultural ? Cu toate astea, "în ciuda a