Li se mai spune si "nasi", desi sunt doar simpli angajati la stat. Nu par a fi mafioti, dar actioneaza "gangsta", umplandu-si buzunarele in stil de mare combinatori.
Combina apeteneta lor pentru bunastare cu goliciunea din buzunarele calatorilor, care devin pe zi ce trece din ce in ce mai saraci, negasind alta metoda de a ajunge la "servici" decat cu "leii dati la nas".
Rezultatul: sume grase in conturile lor si ale barosanilor care-i protejeaza si un prejudiciu de cateva sute de milioane de euro adus statului.
Asa-numitul "mers cu nasul" devenise demult obisnuinta cotidiana. Parea inutil sa-i spui cuiva ca vezi, zi de zi, cum acesti conductori de tren isi burdusesc buzunarele si nimeni nu face nimic.
Esti derutat cand vezi cum trenul a ajuns un fel de "no man's land", un spatiu care apartine exclusiv nasului. Aici face ce vrea el. E trenul lui! Cam cum ii spunea Razvan Vasilescu, in filmul "California Dreamin', comandantului american care nu era lasat sa tranziteze cu trenul militar o banala gara romaneasca: "Asta e gara mea!". Daca ajungi sa explici unui cunoscut, de pilda, experientele tale de zi cu zi risti sa fii aspru ironizat.
S-ar uita la tine si, razand cu gura pana la urechi, ti-ar spune: "Fugi, ba, de-aici. Pai asa-i de cand lumea, cu nasu' se merge de cand eram cat lingura. N-ai vazut ca nici ala care n-a dormit toata vara, "Conector", merge la mare tot cu nasu'. Zice ca se combina, si-i da la nas de-o savarina. Nu te mai consuma degeaba, ca nu scapam noi de obiceiurile astea!".
Ce sa faci, te resemnezi si astepti o actiune precum cea de joi dimineata, cand au inceput sa curga ceferistii la Parchete ca malaiul din moara cu ciocanele.
Din postura de navetist, care merge cu trenul de la Bucuresti pana intr-o comuna de langa vestita Capitala, stai si te intrebi cum de acesti
