Marian Covache ar fi putut rămâne în istorie ca un remarcabil pilot de avion, dar pentru că a ales să practice gazetăria lumea îşi va aduce aminte de el ca de un penibil epigramist.
Nu stau acum să judec editorialele scrise de-a lungul timpului de Marian Covache, pentru că, totuşi, nu vreau să îl desfiinţez pe bietul om, să creadă că am ceva cu el. Ce să am eu cu un nene care toată viaţa lui a fost cu capul în nori? Dimpotrivă, îl apreciez pe Covache, pentru că mai rar întâlneşti oameni care au închis câteva ziare bune la viaţa lor.
Bun, acum că dl. Covache este pensionar, încerc să înţeleg că nu are cu ce îşi omorî timpul. De scris epigrame cred că încă mai scrie, dar cine dracu mai stă să îl asculte când le citeşte? Poate doar vecinii lui surzi să fie încântaţi de rimele încrucişate pe care dl. Covache le dibuieşte cu atâta măiestrie. Ca fost pilot de avioane, Marian Covache are însă nevoie de mult mai mult pentru a simţi că încă este viu, că trăieşte. Şi, ca toţi ăştia care cred că sunt importanţi în timpul vieţii lor, că ei sunt adevărate branduri în viaţă, Marian Covache s-a gândit că nu ar fi rău să devină stradă, precum marile personalităţi. Dar ca să nu bată la ochi, să nu îl acuze lumea că e vanitos, Covache a luat-o aşa, prin învăluire, propunând mai întâi ca în Parcul Monument să fie amplasat un avion. După care, acelaşi Covache a zis că nu ar fi rău ca şi câteva străzi din Brăila să poarte nume de aviatori, asta probabil pentru că ştie el unu' bun de tot, priceput atât la pilotat avioane, cât şi la îmbrăţişat rime. Bine că nea Covache a fost aviator şi nu ginecolog, că cine ştie ce falus cu motor răsărea în Parcul Monument.
Nu am nimic împotrivă ca Marian Covache să devină stradă, dar consider că el s-a cam pripit. Şi îmi permit să afirm asta pentru că, ţinând cont de anvergura personalităţii sale, Marian Covache meri