Salman Rushdie, "Joseph Anton. Memorii”, tra­ducere şi note de Dana Crăciun, Editura Polirom, tel. 0232/21.74.40), 700 p.

Dacă numele lui Salman Rushdie e cunoscut de multe milioane de oameni, asta nu se dato­rează în primul rând faptului că e un scriitor bun. Sunt des­tui scriitori cel puţin la fel de valoroşi ca el azi în lume. Uriaşa lui faimă internaţională are şi o cauză extraliterară: la 14 februarie 1989, bătrânul ayatollah Khomeini, şeful religios al Iranului, a dat un edict de condamnare la moar­te pentru autorul romanului "Versetele satanice”, consi­de­rat insultător pentru Profet şi un atac la adresa Islamu­lui, ba chiar a oferit o recompensă uriaşă celui ce-l va omorî pe Rushdie. Aşa am învăţat un nou cuvânt, fatwa, ordinul de a-l ucide pe blasfemator. Din acel moment, via­ţa scriitorului englez de origine indiană - distins cu Booker Prize în 1981 pentru Copiii din miez de noapte şi nomi­na­lizat în 1983 la acelaşi prestigios premiu pentru Ruşinea - avea să se schimbe dramatic. Supranumit de fundamenta­lişti Satan Rushdie şi vânat de fanatici, a fost nevoit să tră­iască mai bine de un deceniu sub protecţia ofiţerilor înar­maţi de la Divizia Specială britanică şi de la serviciile se­crete americane. A stat ascuns pe la prieteni sau în case con­spirative (vreo 30 de locaţii diferite), a călătorit sub o identitate falsă, Joseph Anton, compusă din prenumele a doi scriitori admi­raţi, Conrad şi Cehov. Toată aceas­tă pe­ri­oadă cât a fost Jo­seph Anton (ofiţerii însoţitori îl strigau Joe) e povestită în cea mai recentă carte a lui. Semnat cu ambele nume, cel real, cele­bru, şi cel fals, ne­cunoscut, volu­mul memorialistic e senzaţional şi ca mărturie, şi ca "acţiune”, fiind­că pe parcursul ce­lor aproa­pe 11 ani multe se pe­trec în viaţa lui. Lansată pe plan mondial la 18 septembrie, cartea a apărut la Polirom (în seria com­pletă de autor) în traduc