Incepand din data de 25 octombrie a anului pe care-l traversam, in Romania, mai exact in Capitala ei va exista un spatiu public, o piata, care va purta numele ultimului suveran al Romaniei, Regele Mihai I. De Romania, nu de Hohenzollern, asa cum le place unora sa-l numeasca.
Este, pana la urma, un eveniment notabil intr-o tara care parea sa derapeze de la istoria ei fireasca, pana intr-acolo unde se punea in discutie insasi identitatea ei ireductibila ca tara si natiune.
Putini mai stiu, de o pilda, ca stravechiul burg al Brasovului si regiunea apartinatoare se numeau odinioara, dupa instaurarea comunismului: Orasul si regiunea Stalin, iar limba romana era considerata a fi o mixtura de latinitate si slavism.
Am putut asista, la fata locului sau pe calea canalelor media la ceremonia inaugurarii Pietei Regelui, un eveniment la care a participat suveranul, insusi, insotit de familia sa si de personajele publice care par sa-si asume, cel putin declarativ si ostentativ, o anumita simpatie cu cauza monarhica, cum ar fi: fostul presedinte Emil Constantinescu, fostii premieri Victor Ciorbea sau Calin Popescu Tariceanu, istorici, precum Dinu Giurascu, primarul Sorin Oprescu, etc.
Adica, de-a valma, taranisti, liberali, pesedisti, securisti si ce se mai gaseste.
Tot in aceste zile am avut ocazia sa auzim cum ca un redutabil candidat la presedintie, Crin Antonescu ar fi si el monarhist, si inca nu de ieri sau azi, ci dintotdeauna, un lucru care poate sa para bizar daca nu cumva usor ridicol.
Dupa cum era asisderea si pe vremea lui Milica si Victor, care nu s-au grabit defel sa intreprinda ceva pentru reinstaurarea monarhiei atunci cand sortii politicii le-au suras, in sfarsit.
Tema a parut uitata si ingropata. Mai sincera a fost interventia abrupta si excesiva a lui Traian Basescu care a reiterat in c
