„Vã salut, sunt fiul fostului fotbalist Tibi Kallo. Tatãl meu trãieşte la Titu, Dâmboviţa. Este bine sãnãtos, a împlinit 69 de ani, îi iubeşte şi le ureazã multã sãnãtate şi viaţã lungã tuturor constãnţenilor şi foştilor colegi, cu care şi-ar dori o revedere. Cu respect, Tibi Kallo junior".
Acest mesaj a fost postat pe site, la articolul „Ce s-a ales din echipa de aur a Farului de acum 45 de ani / Amintiri cu Dumitru Antonescu despre fotbal şi fotbaliştii constãnţeni", apãrut în cotidianul ZIUA de Constanţa în data de 9 octombrie a.c. Mergând pe fir, am dat de fosta extremã a Farului într-un sãtuc dâmboviţean, unde îşi trãieşte liniştit bãtrâneţile alãturi de soţia sa, departe de o Constanţã şi de un stadion care îl idolatriza pe vremuri. Vuietul tribunei, cu acel atât de drag lui „Cãluţul, cãluţul...!", îi rãsunã în minte şi acum fostului fotbalist, rãscolindu-i amintirile.
Nãscut pe 7 august 1943, la Codlea (judeţul Braşov), Tiberiu Kallo a ajuns la Farul în sezonul 1964/1965. Fiind militar la Mangalia, juca la echipa oraşului, Marina, iar dupã promovarea acestei echipe a fost transferat imediat la Farul, formaţie care evolua în Divizia A.
Kallo a jucat la Farul pânã la finele sezonului 1971/1972, fãcând parte dintr-o generaţie de excepţie a clubului constãnţean, care a impus respect în România şi care bãtea Steaua, Dinamo şi Rapid când voiau muşchii ei. Echipa-tip din acele vremuri îţi face vocea sã tremure când o rosteşti: Uţu - Georgescu, Mareş, Tâlvescu, Dumbravã - Koszka, Antonescu - Ologu, Tufan, Iancu, Kallo. Tiberiu era extrema stângã a acestei formaţii, jucãtorul care centra din bandã pentru golurile lui Tufan, Iancu sau Caraman, dar nu ezita sã aparã şi el la finalizare. Mai evolua şi extremã dreapta, şi mijlocaş, însã cel mai mult a jucat pe stânga, acela a fost rolul care l-a consacrat.
„Eram riv
