Cronica tulburătoare Alegerile prezidenţiale americane au de multă vreme o rezonanţă planetară şi interesează pe toată lumea, atât pe prietenii cât şi pe duşmanii Statelor Unite ale Americii. Prima putere militară şi economică a lumii, precum şi prima industrie de divertisment a lumii, atunci când îşi alege preşedintele, conferă de fapt unui singur om o imensă putere, care devine şi cel mai puternic om din lume. Statele Unite sunt însă şi ţara care a inventat politica-spectacol transformând democraţia într-un show hollywoodian. Toată lumea a preluat de altfel acest tip de exerciţiu mediatic în care oamenii politici se comportă ca nişte vedete de film iar mulţimile dezlănţuite ca nişte fani. Putem vorbi, în Statele Unite, de apariţia unui public electoral extrem de pasionat de politică, pe care o practică aproape cu o fervoare religioasă, chiar şi atunci când îşi dă seama că participă la un imens show.
Prin spectacolul său politic de tip supraproducţie (extrem de costistor pentru că implică sume enorme de bani) America demonstrează încă o dată că rămâne ţara superlativelor: cea mai mare, cea mai tare, cea mai febrilă, cea mai dinamică, fără limite şi asumându-şi megalomania ca pe o calitate.
Pe de altă parte, toată lumea, toată planeta are nevoie de fapt de un preşedinte american bun, inteligent, curajos, cu iniţiativă, pentru că prosperitatea întregii planete depinde de fapt de prima economie a lumii... Când America intră în recesiune tot mapamondul tremură, dar tot aşa întreaga economie mondială începe să respire când Washingtonul investeşte miliarde de dolari în relansarea producţiei şi a consumului. În ciuda faptului că ţările emergente, în frunte cu China, încep să concureze serios America, aceasta din urmă reprezintă 20 la sută din Produsul Intern Brut Mondial şi gestionează o treime din exporturile şi importurile mondiale. Iată din ce