Comunismul a trecut, cozile interminabile au ramas, iar romanii-si manifesta credinta prin coate bine plasate in coastele celorlalti si prin imbulzeala ca la usa ... bisericii.
Mii de pelerini s-au incolacit, in weekend, in jurul Patriarhiei din Bucuresti, unde asteapta, mai in picioare, mai taras, mai pe scaunul pescaresc adus de acasa, sa pupe racla cu moastele sfinte.
Pelerinaj cu sacrificiu, pe Dealul Mitropoliei din Bucuresti (Galerie foto)
Coada de calugari, batrani, copii, adolesecenti ori femei cu nou-nascuti in brate se intinde din curtea Palatului Patriarhal pana jos la Unirii, urcand apoi pe bulevardul Regina Maria.
Ultimii ajunsi se asaza, smeriti, la capatul sirului, delimitat de gardurile metalice ale Jandarmeriei. Si cordonul de credinciosi e desparit, pe alocuri, de aceleasi garduri albastre, nu care cumva drumul cu obstacole pana la tinta finala - moastele sa se transforme intr-o deloc ortodoxa incaierare.
Pe oricine-ai intreba, vine dintr-un loc cat mai indepartat, asteapta de cateva ore bune sa atinga oasele si, neaparat, crede mai mult in comorile din Cer decat in cele de pe pamant. Unii se roaga pentru sanatate, altii pentru bani picati gratuit si cativa, mai tineri, pentru un loc de munca. E o ocazie numai buna pentru a face inventarul bolilor de care sufera fiecare, reale sau imaginare, si care-n general concureaza cu colectia de boli ale vecinului de imbulzeala.
Cate un calugar cu fata smerita se plimba pe langa sir, ii mangaie pe orbi, ii ajuta pe ologi si imparte fructe flamanzilor, dupa care cere, la fel de pios, rasplata, cat mai sus pe Dealul Mitropoliei: "Acuma nu ma lasati sa intru si eu, aicea-sa, langa dumneavoastra?".
Moastele, mana cereasca. Pentru comercianti
De cealalta parte a cordonului, aliniata la bordura, se alatura multimea inerenta