Am preferat sa nu scriu un rand despre ziua regelui Mihai si despre actiunile oficiale organizate de autoritati cu aceasta ocazie. Asta desi nu mi-am ascuns niciodata optiunile monarhice. Ba tocmai de aceea.

Daca as avea cea mai mica speranta ca vreunul dintre omagiile aduse Majestatii Sale, de la inaugurarea piatetei care-i poarta numele, pana la decorarea de catre ministerul Apararii si discursurile inflacarate rostite cu aceste ocazii, ar purta o farama de sinceritate as fi prima care sa le aplaude. Ma tem insa ca nu asistam decat la manifestari strict electorale ipocrite.

Nu pot crede ca aceiasi oameni care in anii 90 il alergau pe rege pe autostrada A1, acelasi partid care in anii '90 punea la cale un proiect de lege care sa interzica pe viata prezenta familiei regale in Romania, au devenit brusc daca nu monarhisti convinsi, atunci macar mari admiratori ai Majestatii Sale.

Spre exemplu, primarul general Sorin Oprescu se declara emotionat si mandru de lectia de istorie traita care Majestatea Sa. Foarte frumos! Dar Sorin Oprescu este creatia politica, pupilul lui Ion Iliescu.

Daca il traversau asemenea sentimente adanci, cum se face ca a putut sa stea atata vreme, fara sa cracneasca, alaturi de cel mai mare inamic al regelui Mihai in anii 90care alunga din tara la propriu acesta lectie vie de istorie?

Este adevarat ca dl. Antonescu si foarte multi dintre liberali s-au declarat monarhisti de pe vremea cand asemenea declaratii erau extrem de periculoase, dar nu am vazut din partea domniilor lor nicio initiativa concreta, pe hartie de modificare a Constitutiei in sensul revenirii la monarhie. Ba dl. Antonescu isi doreste sa devina presedinte al Romaniei, functie care, prin ea insasi, este o negare a monarhiei.

Daca aruncam o privire in urma, putem stabili cu precizie cand a fost lovita Romania de